New Glenn explodează la un test și pune în pericol planul spațial al lui Bezos
Racheta New Glenn a Blue Origin a explodat în seara de 28 mai, în timpul unui test static de foc la complexul de lansare LC 36 din Cape Canaveral, Florida. Nimeni nu a fost rănit, dar incidentul lovește New Glenn în cel mai prost moment posibil. Racheta trebuia să trimită pe orbită sateliții de internet Amazon Leo pe 4 iunie, iar Blue Origin are nevoie de același lansator și pentru programul lunar al NASA.
Nu a fost o lansare, ci un test static de foc
Explozia New Glenn reprezintă un eșec important pentru Blue Origin, chiar dacă racheta nu a eșuat în zbor. Vehiculul a explodat în timpul unui test static, în care rămâne fixat pe rampă, în timp ce motoarele pornesc pentru verificarea sistemelor înaintea lansării.
Potrivit Reuters, anomalia s-a produs în jurul orei 21:00, ora coastei de est a Statelor Unite, adică la 04:00 pe 29 mai în Estonia. Spaceflight Now a scris că New Glenn se pregătea pentru o misiune programată pe 4 iunie, destinată plasării pe orbită a sateliților Amazon Leo. Sursa Reuters a spus că cei 48 de sateliți nu erau atașați rachetei în momentul exploziei, astfel că Blue Origin a pierdut lansatorul și probabil a suferit avarii la infrastructura de la sol, dar nu și la încărcătura clientului.
New Glenn este adevăratul răspuns al Blue Origin la SpaceX
Blue Origin descrie New Glenn drept un vehicul de lansare înalt de peste 98 de metri, cu un capotaj pentru sarcină utilă de 7 metri, proiectat pentru sateliți mari și nave spațiale voluminoase. Conform datelor tehnice oficiale, New Glenn poate ridica până la 45 de tone pe orbită joasă terestră și peste 13 tone pe orbită de transfer geostaționar.
Prima treaptă folosește șapte motoare BE 4. Fiecare BE 4 produce 2846 kN de tracțiune la nivelul mării, ceea ce duce ansamblul celor șapte motoare la o tracțiune combinată de aproape 19.922 kN. Treapta superioară folosește două motoare BE 3U, fiecare cu 890 kN de tracțiune în vid. Strategic, New Glenn intră astfel în aceeași zonă a lansatoarelor grele în care SpaceX operează Falcon Heavy și dezvoltă Starship.
Comparația arată de ce acest eșec afectează atât de mult Blue Origin. Falcon Heavy poate transporta oficial 63,8 tone pe orbită joasă terestră și 26,7 tone pe orbită de transfer geostaționar, deci SpaceX depășește în continuare New Glenn la capacitatea maximă brută. Racheta europeană Ariane 64 se situează la 21,6 tone pe orbită joasă terestră și 11,5 tone pe orbită de transfer geostaționar. Din perspectivă europeană, New Glenn ar fi un rival foarte serios pe piața lansărilor comerciale mari.
LC 36 este punctul critic al Blue Origin
Partea cea mai incomodă nu ține doar de racheta pierdută. Spaceflight Now a relatat că după explozie păreau vizibile avarii la LC 36, inclusiv posibile lovituri asupra unui turn de protecție împotriva trăsnetelor. Aceeași sursă a notat că LC 36 este în prezent singurul complex orbital de lansare al Blue Origin.
Asta face situația diferită de explozia de pe rampa Falcon 9 a SpaceX din 2016. SpaceX putea apela la alte locuri de lansare. Blue Origin nu are o asemenea rezervă operațională pentru New Glenn. Dacă masa de lansare, infrastructura de alimentare cu combustibil sau sistemul de ridicare a rachetei au suferit avarii serioase, pauza va dura inevitabil mai mult decât simpla construire a unei alte rachete.
O anomalie din aprilie complică și mai mult tabloul
Potrivit Spaceflight Now, Blue Origin a primit pe 22 mai aprobarea FAA pentru reluarea zborurilor New Glenn după o problemă la misiunea NG 3, unde o anomalie a treptei superioare a lăsat satelitul BlueBird 7 al AST SpaceMobile pe o orbită greșită. Raportul FAA a legat defecțiunea anterioară de o scurgere criogenică, ce a înghețat o conductă hidraulică și a afectat motorul treptei a doua.
După cea mai recentă explozie, FAA a declarat pentru Spaceflight Now că testul static de foc a fost în afara sferei activității comerciale de lansare licențiate și nu a afectat traficul aerian. Asta nu înseamnă că Blue Origin poate evita o investigație tehnică. Dimpotrivă. Compania trebuie acum să stabilească dacă sursa a fost la motoare, la sistemul de combustibil, la echipamentele de la sol sau chiar la procedura de testare.
NASA se confruntă acum cu o problemă de calendar
Planurile NASA pentru Artemis și Moon Base depind parțial de landerul Blue Moon al Blue Origin și de capacitatea New Glenn de a trimite sarcini utile mari spre Lună. Cea mai recentă prezentare NASA pentru Moon Base spune că landerul Blue Moon Mark 1 Endurance ar trebui să livreze echipamente NASA pe suprafața lunară cel mai devreme în toamna lui 2026.
Blue Origin spune că Blue Moon Mark 1 folosește capotajul pentru sarcină utilă de 7 metri al New Glenn și poate duce până la 3 tone de marfă pe Lună. Pentru NASA, New Glenn nu este, așadar, doar încă o rachetă comercială. Este parte din lanțul logistic prin care Statele Unite vor să construiască o prezență mai permanentă în apropierea polului sud lunar.
Administratorul NASA, Jared Isaacman, a spus după incident că agenția sprijină investigația și evaluează impactul asupra programelor Artemis și Moon Base. Formularea este prudentă, dar mesajul este destul de clar. Dacă reparațiile la LC 36 sau certificarea New Glenn se prelungesc, calendarul Blue Moon va trebui analizat din nou cu severitate.
O rachetă mare trebuie acum să demonstreze că merită încredere
New Glenn a ajuns pentru prima dată pe orbită pe 16 ianuarie 2025, când cele șapte motoare BE 4 au pornit la LC 36, iar racheta și-a atins obiectivul principal, potrivit Blue Origin. A fost un progres important pentru companie, care ani la rând a rămas în urma SpaceX pe piața lansărilor orbitale.
Acum, New Glenn are nevoie de o a doua reușită: zboruri repetabile, fiabile și regulate comercial. O singură explozie nu pune capăt programului, dar îi poate face pe clienți mai prudenți, poate întârzia extinderea mai densă a rețelei Amazon Leo și poate oferi SpaceX mai mult timp pentru a-și mări avansul.
Blue Origin poate construi o altă rachetă. Încrederea însă va reveni doar cu următorul test curat, următoarea lansare fără probleme și, în cele din urmă, următoarea inserție orbitală precisă.